Top 3 cărți pe care le-am citit în 2015

Anul trecut am reușit să citesc circa 20 de cărți - o realizare destul de importantă pentru mine. Unele dintre ele au fost mai slăbuțe, dar unele m-au impresionat chiar foarte profund. Mai jos am făcut un top cu cele mai bune cărți pe care le-am citit anul trecut.

1. Să ucizi o pasăre cântătoare, Harper Lee - comandă de pe elefant.ro aici

Povestea este narată de o copilă pe nume Scout, a cărei copilărie a fost marcată de două mari probleme. În prima parte sunt descrise întâmplările prin care a trecut Scout, fratele ei, Jem, și un amic, Jill, când încercat să afle mai multe despre vecinul lor extrem de misterios pe nume Bau Radley, care nu ieșea niciodată din casă.
A doua parte a cărții vorbește despre o întâmplare extrem de revoltătoare care a avut loc în micuțul orășel în care trăiau, când tatăl fetiței care era avocat, Atticus, în pofida legilor nescrise ale statelor sudiste, ia apărarea unui negru în fața instanței, spre disprețul societății care nu poate concepe ca cineva să favorizeze un bărbat de culoare în detrimentul unui alb.

 – Aş prefera să tragi în cutii de conserve în curtea din dos. […] e păcat să ucizi o pasăre cântătoare. Era prima dată când îl auzeam pe Atticus spunând că e păcat să faci ceva, de aceea am întrebat-o pe domnişoara Maudie ce voise să spună.
– Taică-tău are dreptate. Păsările cântătoare nu fac altceva decât să cânte, spre desfătoarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-şi fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb îşi pun tot sufletul cântând pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cântătoare. ” – acest pasaj ne îndeamnă să nu distrugem inocența, indiferent sub ce formă o găsim. 

Aceste două fire narative distincte se contopesc în final, naratorul reușind cu măiestrie să contureze rolul moralizator al întregului text.
Cartea conține numeroase pasaje în care se arată cât de departe pot merge prejudecățile societății și rasismul, Atticus Finch trebuind să ajungă un model pentru noi toți datorită curajului său de a sfida societatea cu scopul de a evidenția adevărul. Numai fiindcă am fost bătuţi cu o sută de ani înainte de a fi început, nu e un motiv să nu mai încercăm să câştigăm.

2. De veghe în lanul de secara, J.D. Stalinger - comandă de pe elefant.ro aici

Povestea lui Stalinger surprinde cam două zile din viața unui adolescent în vârstă de 17 ani, Holden Caulfield, care, după ce pleacă din a treia școală la care a fost înscris, hoinărește pentru o noapte prin New York, orașul său natal. Naratorul încearcă să redea o evadare a personajului dintr-o lume plină de norme și tradiții, conturând importanța redescoperirii sinelui, prin relatarea aventurilor personajului principal înainte de plecarea de la liceul din Pencey dar și după.

Primul lucru pe care l-a făcut când a plecat de la liceu a fost să se întoarcă în orașul său natal, dar nu a avut și intenția de a se întoarce acasă, fapt pentru care s-a cazat la un hotel. Numeroasele personaje cu care intră în contact sunt descrise extrem de amănunțit: fetele cu care se întâlnește prin New York, cu colegii de cameră, cu prieteni vechi, profesori etc.

După o noapte și o zi pierdute în oraș, Holden se întoarce în casa părintească. Principalul motiv pentru care face acest lucru este sora sa, pe care o îndrăgește foarte mult. Îi este dor de ambii săi frați: de cel plecat la Hollywood dar și de cel care a murit de leucemie.

Caracteristica definitorie a omului imatur e că vrea să moară în mod nobil pentru o cauză, în timp ce caracteristica definitorie a omului matur e că vrea să trăiască umil pentru una.

Limbajul folosit de către majoritatea personajelor licențios: nasol, frate!, iar expresiile de genul ce pana mea! sau m-a dat pe spate revin insistent  în mod deranjator.

Holden este un personaj puțin îngâmfat, care, pe tot parcursul cărții se consideră o persoană matură, însă, din faptele sale reiese contrariul. Acesta este imatur din punct de vedere social.

Cam tot ce știu e că mi-e dor de cei de care v-am povestit(...) Nu spuneți nimănui nimic, niciodată. Dacă o faceți, o să începă să vă fie dor de toți.

Titlul cărții nu are o neapărată legătură cu conținutul acesteia, poate doar prin faptul că lui Holden îi place o poezie scrisă de Robert Burns: ”Dacă cineva se întâlnește cu cineva venind prin secară”, el dorindu-și să supravegheze în lanul de secară în loc să aibă o meserie plictisitoare ca tatăl său care era avocat. Probabil că naratorul dorește să arate că în viață este important să faci ceea ce îți place ție, nu ceea ce le place altora sau ce dorește sistemului.  

3. Împăratul muștelor, William Golding - comanda de pe elefant.ro aici

Această carte vrea să evidențieze mai mule probleme ale lumii în care trăim; în primul rând că nu există conceptul de ființă inocentă, că libertatea absolută nu este Raiul și că sentimentul de ură și răutate se manifestă prinde oameni încă de la vârste fragede.

Poveste în sine reprezintă câteva zile din viața unor copii care, după ce s-au trezit fără nici un adult pe o insulă pustie în urma prăbușirii avionului în care erau toți, sunt supuși celui mai greu test posibil: supraviețuirea.

Suntem o droaie! Şi totuşi, nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Nu pricepeţi că mai bine murim decât să lăsăm focul să se stingă? Cum o să fim salvaţi dacă nu ţinem focul aprins?

Un băiat pe nume Ralph și unul care e poreclit Piggy devin, în primă instanță, conducătorii grupului, reușind să îi adune pe toți la un loc cu ajutorul fluieratului într-o scoică.

Libertatea desăfârșită pe care o au, duc la înfiriparea răului și a urei în copii, ceea ce îi face să se despartă în două tabere: una care dorește nespus de mult să mențină focul aprins pentru a face fum, iar cealaltă se ocupă cu vânatul. Conflictul fără sfârșit dintre cele două grupuri duc la pierderea a două suflete.

Povestea se termină când toți sunt salvați de către un vapor ce era în trecere.

Ralph, nespălat pe trup, cu părul încâlcit, murdar la nas, plângea sfârşitul nevinovăţiei, bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului, a înţeleptului său prieten Piggy.